Tragedia din Norvegia, la câteva zile după producerea ei, ridică foarte multe semne de întrebare cu privire la doctrina occidentală (europeană?!!…) de siguranţă naţională. În urmă cu mai bine de un an, partenerii din NATO (în primul rând americanii) atrăgeau atenţia autorităţilor de la Oslo că nu sunt pregătite pentru a face faţă unor evenimente de maximă violenţă. Din păcate, evaluarea de atunci s-a dovedit, acum, corectă…
Europenii, după 1946, s-au „lenevit”: au lăsat mare parte din obligaţiile privind apărarea teritoriului marii puteri militare numită SUA. De asemenea, nivelul de bunăstare atins de aceste societăţi au atenuat conflictele şi frustrările social-economice locale. Nordul continentului, cu sisteme politice monarhice, cu instituţii publice aproape perfecte, a devenit – în ultima jumătate de secol – un adevărat paradis social. Cu atât mai mare este, astăzi, şocul pentru norvegieni: un conaţional de-al lor, get-beget, creştin, cu un statut social peste medie a devenit un asasin în masă, mânat de motivaţii naţionalist-religioase. După ce s-a dovedit faptul că individul şi-a pregătit atentatul de-a lungul a vreo doi ani, întrebarea care trebuie pusă este în ce măsură serviciile de forţă (poliţie şi servicii speciale) mai au resursele pentru a-şi îndeplini misiunile de siguranţă naţională? Văzând bilanţul tragic de la Oslo, înclin să cred că NU.
Un oficial norvegian explica, siderat, că în ultimele decenii nu au existat evenimente care să anunţe asemenea violenţe. De aceea, poate, în Oslo, poliţiştii nu au arme de foc şi nu sunt pregătiţi pentru o confrunare letală. Autorităţile (din multe state ale Uniunii Europene) au redus personalul din structurile de forţă şi din Armată pe principiul că este inutil să mai plăteşti un paznic dacă vreo câţiva ani nu s-a produs vreun furt! Nicio minte luminată nu se gândeşte că, probabil, tocmai pentru că exista un paznic nu dădeau hoţii iama! A „restructura” până la desfiinţare doar pe „principiul” eficienţei contabile duce la asemenea situaţii: statul (indiferent care este el) nu va mai avea forţa de a asigura protecţia populaţiei, a teritoriului şi a intereselor naţionale. A evalua cheltuielile cu poliţiştii, ofiţerii de informaţii sau militarii doar în funcţie de criminalii arestaţi, spionii daţi în gât prin presă sau atacurile cu tancuri la graniţa tării este cel mai imbecil mod de a submina siguranţa naţională. Nu diluezi până la desfiinţare serviciul de contrinformaţii doar pe motiv că nu s-au semnalat terorişti în teritoriu şi nici nu s-ar fi înfiinţat organizaţii extremiste paramilitare. Activitatea de intelligence nu este similară cu reţelele MLM (multi level marketing) unde fiecare este plătit după cantitatea de produse (informaţii?!!!) comercializate. Cred că norvegienii (şi vecinii lor) au înţeles (cu sânge) această lecţie…
Ştefan RADU
