Oriunde te-ai afla în lume, există întotdeauna ceva care, pentru tine, pare ieşit din comun. Nu uita: tu însuţi eşti ceva ieşit din comun pentru cei de-acolo…
____________________________
Antalia, Turcia
Cetatea Perge, Antalia, Turcia
Pentru majoritatea românilor, coasta de sud a Turciei echivalează doar cu nesfârşitele plaje la Marea mediterană, presărate cu imensele cluburi ultra-extra-super inclusiv. Adevărul este că turistul care ajunge acolo este hotărât să se distreze, să lenevească pe ţărmul mării şi să participe la spectacolele de dans din buric… Cine mai are chef (şi vreme) pentru a se gândi la cele trei milenii de istorie frământată care au marcat Asia Mică?!
____________________________
Grecia – Rodos şi Corfu
- Symi
Când spui Grecia, nu ai cum să te referi la ceva unitar. Pe cât de naţionalişti sunt grecii, pe-atât de diversă – din punct de vedere istoric, economic sau cultural – este Elada.
Astăzi, populaţia acestei ţări, în proporţie de 90%, se concentrează în zona Salonicului (Macedonia) şi – mai ales – în Atica, regiune în care se află şi Atena. Diferenţele dintre Grecia continentală şi cea insulară sunt evidente. În Creta, de exemplu, localnicii îţi vor spune răspicat faptul că ai au făcut nu doar Elada, ci întreaga Europă. Aduc drept argument bogata mitologie pe care au moştenit-o de la anticii lor înaintaşi.
Insula Symi, vecină cu Rodos
În Rodos descoperi că populaţia de peste 60 de ani vorbeşte cursiv italiana. De ce? Pentru că Mussolini şi-a impus administraţia în timpul războiului mondial şi în şcoli s-a învăţat doar în italiană. De altfel, insula, de-a lungul secolelor, a trecut de la la un imperiu la altul. A fost sub stăpânirea Cavalerilor Ioaniţi, cei care au folosit – se spune – piatra rămasă de la prăbuşirea Colosului din Rodos (o statuie imensă care străjuia intrarea în port) pentru a ridica propriul lor castel impunător. Apoi au venit turcii, au fost alungaţi de englezi, au urmat italienii lui Mussolini, la rândul lor alungaţi (după insurecţie) de nazişti şi, în final, americanii au preluat controlul vreme de vreo zece ani. Cu destulă dificultate, insula a revenit în graniţele Greciei prin anii ’50.
Paleokastritsa, Grecia
În Corfu – sau, cum spun grecii, Kerkira – descoperi o altă lume. Insula sirenelor care l-au ademenit pe Odiseu (există, pentru turiştii creduli, un golf minunat la Paleokastritsa unde se presupune că a eşuat Ulise în drumul lui spre casă) este un amalgam de culturi. Obiect de dispută între englezi, francezi, veneţieni şi habsburgi, acest petec de pământ aruncat în Marea Adriatică este altceva decât restul Eladei. În sudul capitalei Kerkira, pe un domeniu care a aparţinut casei imperiale austriece, împărăteasa Elisabeta de Austria, celebra Sissi, a ridicat un palat în onoarea celui care a fost anticul luptător Ahile. Aflat pe un promontoriu, castelul Ahilion este un punct de unde poţi arunca o privire peste mai toată insula. De pe zidurile sale se poate vedea ţărmul Albaniei.
În nordul insulei, după ce treci de Canal d’Amour, te poţi aventura pe crestele munţilor. La adăpostul reliefului extrem de accidentat, descoperi sate uitate de timp, cu oameni primitori şi mâncăruri delicioase. Am experimentat un prânz la Doukades, pregătit de o bătrână fără vârstă, care – pentru a se înţelege cu noi – a avut nevoie doar de zâmbetul său larg, câteva gesturi pline de căldură sufletească şi de cea mai simplă bunăvoinţă.
____________________________
Tunisia
Platoul de filmare la Stars War - deşertul tunisian
Despre Tunisia am încercat să scriu de mai multe ori, însă am renunţat. Probabil că am stat prea puţin în acea ţară sau – poate… – am văzut prea multe într-un timp foarte scurt. Este o ţară a tuturor contrastelor. Regimul este o amestecătură de socialism şi capitalism; clădirile moderne din capitala Tunis sunt prea departe de bordeiele săpate în nisipul argilos de la Matmata; platoul de filmare de la “Stars War” a ajuns în paragină, la fel ca şi oazele Tamerza şi Chabita unde s-a turnat “Pacientul englez”; agresivitatea vânzătorilor din bazarul din Sousse este în discordanţă cu amabilitatea din pieţele musulmane şi exemplele ar putea continua… Într-o zi voi încerca să pun în ordine toate informaţiile acestea şi poate va ieşi un reportaj…
__________________________
Anglia
Festivalul Dickens, Rochester 2010
Este nevoie de trei - patru calătorii în Regatul Unit pentru a înţelege o infimă parte din cultura şi societatea britanică. Numai astfel ajungi să deosebeşti adevăratul conservatorism de snobismul unor alogeni care se chinuie să de dizolve în incredibilul creuzet insular.
În inima Londrei
Se circulă pe stânga pentru că regula exista încă înainte de a se inventa automobilul: este parte pe care descalecă un călăreţ. Normele vechi de secole sunt păstrate nu din încăpăţânare, ci pentru că şi-au dovedit eficienţa. Nu miră pe nimeni faptul că arareori este dărâmată o clădire veche, fie ea vilă, bordei sau grajd. La tot pasul vei găsi case atestate de patru, cinci sau opt sute de ani. Este o formă de a folosi cu adevărată zgârcenie orice resursă, fie ea materială, financiară, socială sau intelectuală. Chiar dacă a fost “imperiul unde nu apune soarele”, Marea Britanie rămâne o insulă…
__________________________
Austria, o ţară „trasă în ţiplă”
Austria, Pensiunea Botenwirt
De câte ori am avut drum spre vestul sau sudul Europei am făcut în aşa fel încât să trec şi prin Austria. Prin 2002, am fost pentru prima oară într-o excursie în ţara asta. Am mers pe cont propriu, cu maşina, fără agenţii de turism sau alte „ajutoare”. Am descoperit ce înseamnă ordinea, infrastructura perfectă (nu există loc în care să nu poţi ajunge pe patru roţi…) şi corectitudinea desăvârşită a angajaţilor din industria turismului. O mare parte din sejur am locuit la Pensiunea Botenwirt din Faistenau. O afacere de familie în adevăratul sens al cuvântului! Localitatea – un fel de sat, în concepţia austriecilor!… – se află la vreo 10 km de Salzburg. Mi-am stabilit acolo „cartierul general”. În fiecare zi am facut excursii în… „împrejurimi”: Tirol, Munchen, zona lacurilor…
Graz, centrul european al designului
În ultima seară, într-o discuţie cu fiica patronilor (care la prânz şi la cină era chelneriţă de serviciu…), i-am mărturisit acesteia că am drum lung până acasă. „De la graniţa de vest a României şi până în Bacău am de şofat vreme de 10 ore!”… Mirată, tânăra m-a întrebat: „Atât de mare este România?!”… Ea ştia că Austria, pe autostrăzile întreţinute perfect, poate fi traversată de la vest la est în trei ore. I-am răspuns prompt: „Nu!!! Atât de proaste sunt drumurile!”
Nu am mai revenit, în anii din urmă, la Pensiunea Botenwirt. Mi-a fost teamă că mă va întreba gazda mea dacă România este la fel de… „mare”…
